luni, 16 septembrie 2013

Reacţia românilor la câinii vagabonzi



Disclaimer: Nu iubesc câinii şi/sau pisicile cu stăpân sau fără. Sunt capabil de a forma o legătură cu altă fiinţă, fie câine ori pisica ori struţ, dacă petrec timp cu fiinţa respectivă. Nu iubesc necondiţionat regnul animal, indiferent de specie (asta include şi oamenii).

Acum că e clar că nu sunt "iubitor de animale" vreau să vorbim de eutanasiere şi ce se întâmplă în România că m-am săturat să văd câtă tâmpenie circulă din partea ambelor tabere. 

De la ce a pornit totul? A pornit de la o femeie neatentă, care deşi nu o condamn poartă o mare parte din vină, bunica copilului care a fost mâncat de câini. A continuat cu cei doi copii care au plecat de lângă bunica lor, s-au dus unde nu aveau nici o treaba să fie. Mai departe a continuat cu proprietarul locului unde s-a întâmplat nenorocirea. Fiind proprietate privată ar fi trebuit îngrădită ca să nu ajungă oricine acolo. E vina ONG-ului care a eliberat câinele sau câinii respectivi pe stradă, deşi figurau ca adoptaţi la ei. E şi vina statului care nu a făcut nimic până acum în privinţa problemei şi în cele din urmă e vina câinilor care sunt animale teritoriale şi probabil erau flămânzi şi ca să vezi, nu i-a dus capul mai mult. Bineînţeles că dacă fugea copilul în trafic şi îl călca un cocalar cu BMW, era vina cocalarului (si nu a celor care au luat spaga ca sa-i dea carnetul), dar în nici un caz nu auzeaţi să ceară lumea să fie eutanasiaţi cocalarii cu BMW. Să nu mai zic de decapitări şi otrăviri, ceea ce fac acum unii oameni câinilor atât cu cât şi fără stăpân. 

În afară de reportajele lamentabile de la televizor care l-au făcut pe copilul ăla mai ceva decât Isus, un adevărat martir al României moderne, e plin internetul de opinii tâmpite. Hai să le luăm pe rând: 

"Să-i ia dracu pe hingheri, aruncaţi cu pietre în ei dacă îi vedeţi". 

Nu, nu şi nu! Eutanasierea, dacă se face corespunzător e o procedură fără durere. Să arunci cu pietre în ăia care adună câinii de pe stradă e o tâmpenie care nu-ţi poate aduce decât o condamnare pentru vătămare corporală. Nu aşa rezolvaţi problema.

"Hai să omorâm câinii, că statul nu face nimic." 

Da prietene, hai să o omorâm pe mă-ta, pentru că văr-tu a călcat o babă pe trecerea de pietoni. Ori că-l omorâm pe văr-tu, ori pe mă-ta, tot căcatul ăla e, nu? 

"Trebuie omorâţi cu toţii că nu mai suport, mi-e frică să ies pe stradă!" 

Băi şi mie îmi e frică să umblu seara prin anumite zone, dar nu de câini şi în privinţa asta nu face nimeni nimic. Mi-e mai frică de hoţi şi de puştani teribilişti decât de câini. Să nu credeţi că n-am fost atacat de câini în viaţa mea. Am fost şi consider că acei câini violenţi ar trebui eutanasiaţi, dar nu toţi. 

"Iubeşti animalele? A, adică eşti un idiot din ăla, nu se poate vorbi cu tine!" 

Ah, urăşti animalele, sigur se poate purta o discuţie elevată cu tine în care vei înţelege şi argumentele mele, nu? 

"În ţările civilizate se eutanasiază câinii dacă nu-i adoptă nimeni."

Da prietene, se face asta în ţările civilizate, dar ştii cum e, doar dacă te îmbraci ca un bogătan, asta nu înseamnă că şi eşti. În ţările civilizate nu sunt sute de mii de câini pe străzi şi dacă ar fi sunt convins că ar găsi alte soluţii. 

"Nu ar fi mai bine fără câini? De ce să nu stăm şi noi liniştiţi." 

Ar fi mai bine fără multe şi cred că am dormi mai liniştiţi fără politicieni corupţi care ne fură zilnic şi îşi bat joc de noi în ultimul hal. Nu facem nimic în legătură cu asta, dar dacă moare un copil atacat de un câine, trebuie să exterminăm câteva sute de mii de câini. Aţi auzit de ipocrizie? 

"Dacă iubeşti câinii, de ce nu-i iei tu acasă?" 

Pentru acelaşi motiv pentru care nu iei nici tu toate femeile sau bărbaţii de care te freci în club. Nu oricine îşi permite să ia o fiinţă în grijă în propria casă din cauza situaţiei financiare sau a lipsei de timp sau de spaţiu. Nu se întreabă nimeni cum au ajuns câinii pe stradă, oare? Hai să nu uităm că mulţi câini au fost abandonaţi. De unde credeţi mă că au apărut câinii vagabonzi? I-au aruncat oamenii în stradă! Probabil că vă gândiţi "A, ăştia sunt iubitorii de animale". Nu, aia sunt oameni care nu se respectă nici măcar pe ei înşişi şi care fac achiziţii doar din impuls şi pe parcurs îşi dau seama că ori n-au nevoie ori că n-au chef să aibă responsabilitatea implicită. La fel cum fac mulţi cu plozii, că nu avem orfelinatele goale. 

Pentru că sunt împotrivă, hai să vă dau şi o soluţie. Fondurile folosite pentru eutanasiere să fie folosite în schimb pentru a crea ţarcuri speciale de câini în jurul blocurilor. Câinii bolnavi şi violenţi eutanasiaţi iar cei rămaşi să fie puşi în grija iubitorilor de câini din zonele respective. Pedepse aspre dacă îi dau afară din ţarcuri dar şi pentru cei care îi otrăvesc sau le fac rău. Înainte de astea, să fie sterilizaţi pe bune, nu cum au făcut până acum, de le- au pus taguri la urechi dar au uitat să îi sterilizeze. 

Spre final, să nu uităm de ONG-uri şi de cei care au făcut averi pe seama câinilor vagabonzi: CONDAMNĂRI! CONDAMNĂRI! CONDAMNĂRI! Hai fraţilor, dacă  vă pasă, hai să-i pedepsim pe cei care au furat, au înşelat şi au profitat de pe urmă voastră şi n-au făcut nimic bun.

vineri, 26 iulie 2013

De ce suge CFR


A trebuit să dau o fugă până la Timişoara săptămâna trecută şi fiindcă n-am nici avion personal şi nici maşină, am apelat la tramvaiul de distanţă, adică trenul. Am reuşit să cumpăr biletele online, deşi site-ul CFR călători arată de parcă l-a făcut Ceauşescu între discursuri, cu laptop-ul sub pupitru, în timp ce se scărpina în fund.

Fiind prima mea călătorie cu trenul de mai bine de 7 ani, aveam emoţii. Ultima dată când am fost cu trenul, alergam după o gagicuţă prin Ploieşti, nu am fost atent şi era să ratez trenul. Mi-am riscat viaţa şi l-am luat din fugă,  deşi era să-mi sparg capul de beton de vreo 2-3 ori. Asta doar pentru că mi-era frică că o să mă certe mama care avea impresia că sunt prin Herăstrău şi în nici un caz în alt oraş.

Dar înapoi la prezent. Am luat bilete la clasa întâi. Woah! Totuşi, mi-am făcut research-ul online şi nu mă aşteptam la caviar şi stewardese în bikini care să-mi servească acel caviar. Eram şi cu prietena şi nu cred că ar fi apreciat. Mulţumesc CFR pentru condiţiile mediocre, mi-aţi salvat relaţia! "Clipeală, clipeală".

Ne urcăm noi în tren, ajungem la cabină. Înăuntru deja doi oameni, dintre care unul mai maroniu decât jegul de pe barele din RATB, cu părul scurt, blond, mânecă scurtă şi plin de tatuaje. După ce mi-au dârdăit chiloţii vreo 15 minute, a mai intrat o băbuţă vorbăreaţă în cabină şi am aflat că domnul era de fapt italian şi că mintea mea rasistă şi bolnavă a eşuat. Am căpătat o nouă perspectivă asupra vieţii, cel puţin până când s-a umplut vagonul de blatişti. S-au adunat pe hol ca muştele la rahat şi unul dintre ei fix la noi la cabină şi-a găsit refugiu. La fel de închis la culoare ca domnul Italian, doar că s-a cam dat de gol cu mustaţa tipică, dar nu, Ciudi e schimbat, nu judecă după stereotipuri. NU! GATA!

Peste câteva ore ies din cabină şi stau puţin cu prietena la geam ca să ne bată vântul în faţă şi să ne intre ţânţari în gură. Nenea "Nuanţă închisă cu mustaţă" îi voi spune că nu îi ştiu numele, vine la mine foarte hotărât şi mă anunţă, nu, nu mă întreabă, că va sta şi el pe scaun cât o ard eu pe la geam. Nici n-a apuc să-i zic da sau ba că se bagă deja în cabina şi fix pe scaun. Mă gândesc "Hai lasă că-i şi el om, îl dor picioarele...". Mă întorc peste 10 minute să stau şi eu pe scaunul pentru care am plătit vreo 150 de lei dar Nuanţă închisă cu mustaţă adormise. Îl bat pe umăr...nimic...Îl mai bat odată, se trezeşte, se dă mai pe lateral şi-mi face semn să stau lângă el pe scaun. O ME GE!!!!! NUANŢĂ ÎNCHISĂ!!! CUM ADICĂ, VREI SĂ ÎMPĂRŢIM LOCUL PENTRU CARE DOAR EU AM PLĂTIT? Spune-mi că nu tocmai ai încercat să abuzezi de mine, cum ar face alţi membrii ai unei minorităţi des întâlnite în România! Vede omul că nu cedez aşa că se dă la o parte resemnat. Nu de alta dar făceam urat şi îi era somn.

Ajungem la Timişoara. Oraş frumos, mai frumos ca Bucureştiul, mai puţine schimbări de nuanţă, mai multe parcuri, mai puţin gunoi. Singurul lucru dezamăgitor: clădirile vechi neîngrijite şi în stadiu de colaps.

Bineînţeles că trebuie să ne şi întoarcem, pac, din nou la CFR, clasa a doua de data asta. Nu ştiu dacă are vreo legătură clasa sau faptul că am plecat din Timişoara dar s-a schimbat ceva din start: lume mai civilizată, vagonul mai curat, fără blatişti, aer condiţionat la fel ca la clasa întâi. Toate bune şi frumoase, până când se urcă o doamnă care avea bilet pe acelaşi loc cu altă persoană. Vine şeful de tren, încep investigaţii. Biletul doamnei era cumpărat de la un terminal automat. După câteva fâţâieli, se întoarce şeful de tren să explice că biletul apare în baza de date CFR ca fiind rambursat, ceea ce e imposibil ţinând cont că doamna încă avea biletul. Dar şeful de tren, băiat deştept de la Caracal (acolo l-am văzut că a coborât, cel puţin), o tot ţinea că ea a scos cardul prea repede din terminal şi nu s-a efectuat tranzacţia. Evident, habar n-avea cum funcţionează tranzacţiile la un terminal şi tot încerca să o convingă pe doamna să cumpere alt bilet. Nu i-a mers aşa că s-a mulţumit doar să-i ia datele de pe buletin. Pe parcurs am aflat că doamna a plătit cash la terminal, ceea ce e şi mai amuzant. Pariu că a legat banii cu aţă şi i-a scos pe rând din aparat şi a păstrat şi biletul. Câtă ingeniozitate criminală pe unii! Pfoai!

Şi uite aşa prieteni, din cauza asta încep luna asta, şcoala de şoferi. Uraţi-mi noroc!

joi, 20 iunie 2013

The future is different yet again

Băi fraţilor, eu am încercat. Treaba nu a mers. Am crezut că pot să fac atât conţinut scris cât şi video pentru un public românesc. Am încercat să menţin lucrurile fresh şi interesante. Am încercat multe lucruri.

Nu a mers. De ce?

Există două posibilităţi:

1. Sunt prea prost, fac video-uri mediocre, scriu ca un oligofren şi vorbesc numai despre lucruri neinteresante.

2. Românilor nu le pasă de ce scriu eu sau nu îmi înţeleg stilul, atât în articole cât şi în video-uri

Nu ştiu care e varianta adevărată, dar personal înclin spre varianta a doua. De ce? Păi pentru că de fiecare dată când am încercat să fac ceva nou am fost întâmpinat cu o multitudine de comentarii în genul "LOL D UND 3 GYONY :)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))", ceea ce mă face să cred că mulţi dintre viewerii de pe youtube sunt semianalfabeţi. 

Nu mă cred un geniu şi nici nu consider că am făcut conţinut extraordinar, dar în comparaţie cu alte canale youtube din România sau alte bloguri, mă consider mai bun. Doare fraţilor, când mă cac să fac o glumă inteligentă şi vine una precum Tequila sau ăia de la 10 lucruri, fac aceeaşi glumă expirată de 15 ori şi toată lumea râde şi dă share de parcă e cea mai fresh chestie pe care au văzut-o vreodată. Înjuraţi-mă, dar asta e opinia mea şi nu mă aştept să fiţi de acord cu mine.  De semidocţii de pe bloguri, care n-au auzit de diacritice sau majuscule nici nu mai zic ceva.
Să nu credeţi că sunt super bitter şi am atât de multă boală pe ăştia că mă las din cauza lor. De fapt, nu mă las. Deschid un nou canal de youtube şi un nou blog, de data aceasta în limba engleză. Cine ştie, dacă nu mă înţeleg românii, poate mă înţeleg străinii.

Ce se întâmplă cu Chestii Mda?

Nimic special. Doar că nu mai e focus-ul meu. Nu desfiinţez nici blogul şi nici canalul de youtube şi voi încerca să îmi fac timp din când în când să mai postez ceva şi pentru români, atât pe blog cât şi în format video.
Deşi puţini, nu voi uita de cei care m-au ajutat până acum şi sper să vă regăsesc şi pe noul blog şi canal youtube. 
La ce să vă aşteptaţi, păi cam ce aţi văzut până acum, doar că în limba engleză.





marți, 18 iunie 2013

Bătaie cu topoare între jandarmi şi romi



Bătaie cu topoare, pietre şi focuri de armă între jandarmi şi romi, în Slobozia 

Haolooo, bine că n-aveau romii mitraliere că era de naşpa pentru jandarmi. Se pare că trei romi o ardeau dubios noaptea cu căruţa la un abator din Slobozia. Un paznic s-a speriat şi a chemat jandarmii. Ajunşi la faţa locului, derutaţi de romii care erau camuflaţi perfect cu mediul înconjurător, jandarmii au intrat în panică şi au primit topoare în meclă. Ce mult aş vrea să nu par rasist, dar atunci când vin jandarmii după tine, dacă prima ta reacţie e să-ţi chemi prietenii cu topoare, meriţi să o mierleşti sau să înfunzi puşcăria, mai ales că te aflai deja şi în circumstanţe suspecte. De mierlit nu a mierlito nimeni, dar sper ca mulţi să aibă o şedere plăcută la bulăules.

Statul a pierdut deja 160 de milioane de euro din plecarea medicilor în Occident.

La câte lucruri a pierdut statul român, nu cred că le pasă prea mult de medici. Să nu mai zic de integritate şi onoare, lucruri de care statul român nici măcar n-a auzit.
Anual pentru formarea unui medic, statul cheltuieşte în jur de 30000 de lei, iar pentru specializarea acestuia 21000 de lei.  Hai că eşti tare, statule! Pui preţ pe educaţia lor şi după aia îţi baţi joc de ei cu salarii infime. Nici nu mai ştiu pe cine să înjur, ministrul sănătăţii? Premierul? Preşedintele? Mă întreb dacă contează. Cred că până nu dispar absolut toţi din parlament şi nu sunt înlocuiţi cu oameni noi care n-au grupuri de interese şi nu vor să-şi bată joc de oameni, nu o să vedem o schimbare. Bravo medicilor! Abandonaţi fraţilor ţara, că se scufundă mai ceva ca Titanicul şi nu aş vrea nici eu să fiu aici când ajunge la fund că iese ori cu revoluţie ori cu murit de foame.

Ministerul Educaţiei Naţionale vrea să cumpere 800 de microbuze pentru copiii din mediul rural

Hai cu lucrurile pozitive că avem nevoie. Vreau ca măcar azi să ignorăm complet probabilitatea delapidării de fonduri de la acest proiect şi nici să nu anticipăm eşecul lui.  Hai să ne uităm la el ca la un lucru bun, pentru nişte copii care vor să fie educaţi dar trebuie să parcurgă zilnic distanţe între 3 şi 20 de km ca să ajungă la şcoală, pentru că numai aşa putem salva ţara asta. Trebuie să ne ajutăm reciproc şi să-i educăm pe cei din mediul rural, ca să ne putem spune fraţi, să nu mai existe diferenţe mari între oameni şi să îi învăţăm pe cei mici că e bine să-i ajuţi şi pe alţii, nu numai pe tine, un lucru pe care clasa politică, ar trebui să-l fi aflat de mult.

NOUA CONSTITUŢIE: Comisia a adoptat un amendament privind interzicerea discriminării în "orice situaţie"

Citat din textul propus, votat cu 17 voturi pentru şi o abţinere: "România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi. Orice discriminare bazată pe sex, culoare, origine etnică sau socială, trăsătură genetică, limbă, credinţă sau religie, opinii politice sau de altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere, dizabilităţi, vârstă sau orice altă situaţie este interzisă"
Ah, democraţia asta, foarte limitată. Vreau să-mi definească şi mie, cineva "orice situaţie", pentru că dacă stăm să ne gândim, atunci când nu lăsăm un minor de 15 ani să intre într-un bar de adulţi, e discriminare. E atât de vag spus "orice situaţie" că parcă e făcut acest amendament special pentru a fi abuzat. Să înţeleg că nu mai am nici eu voie să fac satiră pe tema discriminării. Doar se încadrează în "orice situaţie" nu? Poate sunt eu prost, dar văd această lipsă de specificitate ca fiind o cârjă pentru libertatea de exprimare. Înţeleg anumite situaţii şi consider că rasismul ar trebui pedepsit, dar în acelaşi timp consider că toată lumea ar trebui să fie liberă să-şi exprime opinia. Evident, dacă opinia ta se rezumă la "LOL ŢIGANI BORÂŢi!" sau "BOZGORI INFECŢI!", atunci sunt gata să fac o excepţie pentru tine.

Tratamente cu nămol la borcan, direct pe plajă. Ce au plătit şi ce au primit pensionarii, la Mamaia

Lume, lume, senzaţional, nu mai trebuie să mergeţi la mare anul acesta. Vă comercializează Ciudi nişte apă de mare la PET şi o poză cu nişte ţâţe pe plajă. Garantat, o experienţă mai liniştită, de care vă puteţi bucura chiar din apartamentul vostru, la un preţ mult mai redus. Chiar că şi-au luat ţeapă pensionarii. Le-au fost promise tratamente cu nămol şi au primit sticle cu nămol în schimb. Momente ca acesta, mă bucur că nu sunt în situaţii de genul. Nu, nu pentru mine mă bucur, mă bucur pentru cei care fac lucruri de genul. Vedeţi voi, eu sunt mai turbat de fel şi să-mi fi dat mie o sticlă de nămol în loc de tratamentul pe care l-am plătit, păi cred că le-o spărgeam în cap şi îi forţam să bea nămolul.




luni, 17 iunie 2013

Motivul cel mai bun pentru care sa faci copii


Ai pierdut la păcănele? Te-ai săturat să nu ai siguranţa unui loc de muncă stabil? Eşti aproape sigur că nevasta te-a înşelat cu vreo doi şi tu n-ai avea timp nici dacă ai vrea cu cine? Zilnic bei 3-4 litri de alcool ca să uiţi de gândurile de suicid? Cauţi o metodă de a-ţi rezolva toate problemele? Fă un copil...sau vreo 10.

De ce să faci copil?

Mai mult ca sigur vrei sa spui:  "bă, dar lucrurile sunt deja naşpa, nu văd cum un copil ar..." TACĂ-ŢI MOACA AIA DE HOMOSEXUAL ŞI ASCULTĂ!
E suficient să te uiţi în jurul tău. Vei vedea o gramadă de părinţi plictisiţi care n-au chef să se uite la copiii lor, darămite să-i mai şi educe. Probabil că te gândeşti că încă o grijă nu o să-ţi rezolve problemele. GREŞIT! Acea grijă, nu numai că te va ţine în viaţă ci îţi va şi genera suficient stres ca să poţi uita de coşmaruri. 

Dacă faci un copil, apuse vor fi vremurile când dădeai în nevastă-ta şi vă certaţi pe un sul de hârtie igienică pe care, ea, ca proasta, pentru că e femeie, l-a scăpat în găleata cu apă, în ciuda faptului că ai atenţionat-o de două ori că se va întâmpla şi ea ţi-a râs în faţă, l-a scăpat, după care i-ai îndreptat nasul. 

Acum, grija ta va fi copilul, chiar şi atunci când îl vei ignora, tot va fi acolo în colţul ochiului, gata să urle, gata să facă lucruri pe care nici măcar nu credeai că ar fi fost posibile şi vei realiza că tâmpenia  nevestei tale nu e nimic pe lângă tâmpenia care a ieşit din ea. Da, vei bea, dar vei bea că să uiţi că ai copil, nu ca să uiţi de suicid. Acum nu vei mai avea nici timp să te gândeşti unde ai pus pastilele de cianură la cât de mizerabil te vei simţi. Timp de vreo doi ani, o să te trezeşti şi cu un miros de căcat putred în casă, care te va împiedica să te concentrezi suficient ca să-ţi găseşti pistolul şi să-ţi împrăştii creierii. 

După aceea, vor veni întrebările. Cum drobu' mă-tii să te gândeşti unde să-ţi atârni ştreangul când ăla micu' te întreabă de unde vin norii? Tu de unde dracu să ştii? Dar acum că te-a întrebat, trebuie să ştii, nevasta-ta nu ştie, ăia la muncă habar n-au şi uite aşa trec 10 ani şi tu încă nu ştii de unde dracu vin norii ăia. Oare se înmulţesc ca homosexualii sau acolo se duc băşinile când mor? Dar deja nu mai contează, junior e la şcoală, ia note mai proaste decât mă-ta atunci când şi-a desfăcut picioarele pentru tac-tu în seara aia când era beat, de ai apărut tu peste 9 luni. Nu ştii ce să faci, îi pui un meditator, îi pui doi, îi pui trei, te costă la buzunar de te rupe şi ăla micu tot prost e. Meditatorii dau din umeri, ăla micu rămâne corijent. Îl iei la bătaie, ia note mai bune dar te ţine minte. 

Tu bei în continuare, trec încă 10 ani. Ăla micu' se face mare, intră la bulău, a dat cu C3-ul, pe care i l-ai cumpărat de ziua lui, peste o babă. Se mişca prea încet baba, vodka din el nu mai avea răbdare. Ajungi să îţi vinzi maşina şi scoţi toţi banii pe care-i aveai în bancă ca să-l scapi de închisoare. Îl înscrii la facultate la Spiru Haret şi eşti şi tu mândru că face o facultate, dar nu durează. Abandonează facultatea şi se apucă de droguri. Ajunge drogălău d-ăla infect şi dă colţu' de la o supradoză. Deja nu mai ai păr în cap de nervi dar atunci realizezi că ăsta micu' a fost un erou, te-a ţinut atâta timp în viaţă doar prin simplul fapt că a existat, îţi vine să plângi. Te duci la un bar de striptease ca să îl cinsteşti pentru câte a făcut cât a trăit. Te gândeşti din nou la suicid în timp ce bagi bancnote de un leu în chiloţii stripperiţei. Îţi pute gura a alcool şi crezi că te-ai pişat deja pe tine. Cu toate astea, rogi stripperiţa să-ţi dea un sărut. Pentru că se respectă atât de puţin se apleacă spre tine. Se vede pe faţa ei că e scârbită şi te pupă doar pe obraz. Atunci te uiţi atent la ea şi-ţi dai seama că de fapt e fi-ta şi că ai uitat complet de ea. Viaţa e bună, ai încă o dată un motiv pentru a trăi.

De ce să nu faci copil?

Eşti homosexual şi-l urăşti pe dumnezeu. Nu am ce să-ţi zic decât că eşti un cancer găozar şi faci ritualuri satanice cu sângele de la hemoroizi.

duminică, 16 iunie 2013

Epopeea vieţii


E întuneric, totul e un lac vast fără graniţe, umplut până la refuz cu vid. Un neant primordial, rece dar familiar şi deodată se revarsă. Lumină! Lacul se transformă într-un rău tulbure dar transparent, o siringă a vieţii injectată în braţul unui dependent de heroină, un aer putred dar molipsitor, speranţa! 

Întind o mână, întind un picior şi deodată zbor, purtat parcă de vânt. În jurul meu, sute, mii de fraţi, ne îndreptăm cu toţii către momentul anticipat, parcă de o viaţa, dar ce e o viaţă când nu exişti? O viaţă de zeu am avut, atotputernic dar în acelaşi timp atotinexistent, căci nu poţi face nimic din nimic.  Şi totuşi, uite-mă aici, deja exist de o secundă şi îmi contemplez geneza, căci cine sunt cu adevărat acum? Cert e că sunt o pată de culoare, mă mişc, văd, simt. Totul e diferit, sunt în altă lume, trecutul nu contează sau mai degrabă trecutul nu există. Ceea ce există sau mai degrabă nu există perpetuum în întuneric, nu poate fi descris ca trecut, nu? Mai degrabă ce era atunci nu a existat niciodată, ci doar era o senzaţie a simţurilor mele nonexistente. 

Mă pierd în gânduri inutile, în timp ce fraţii mei se îndreaptă către un viitor necunoscut. Oare lor nu le este frică? Nu le e dor de simplitatea de a nu exista? Nu pot să nu apreciez schimbarea, dar nu se oboseşte să-mi spună şi mie cineva regulile? Chiar atât de puţin contez? 

Am rămas singur, fraţii mei s-au dus. Nu cred că le pasă şi de ce le-ar păsa, sunt atâtea lucruri de descoperit, atâtea lucruri de experimentat, atâta via...deodată mă loveşte, simt cum mă rup în două, picioarele mi se îndoaie, ochii îmi sunt striviţi, lumina a dispărut din nou, dar tot exist. Nu pot decât să mă întreb dacă sunt pedepsit pentru natura mea iscoditoare, oare fraţii mei au avut mai mult noroc? Încerc să-mi mişc picioarele dar nu le mai simt, tot ce a rămas e durerea, dar sunt liniştit. Ştiu că mă voi întoarce în curând la familiaritatea neantului şi totul va fi bine. Lumea aceasta e prea crudă pentru mine. 

Deja nu mai simt mare lucru decât un mic regret şi aş da orice să mai experimentez ceva din această lume. Cu o secundă înainte să dispar aud un strigăt nervos: "Fă, unde-i fă spray-ul, morţii lor de gândăci, sunt peste tot, băga-mi-aş pu..." şi uite aşa, mă întorc pe tărâmul meu, unde pot fi din nou zeu pentru încă o eternitate.

vineri, 14 iunie 2013

Inspiraţia de vineri


Biserica, pălăria Constituţiei



Eee, şi ce dacă sunt ilegale şi nu au nici o valoare reală. De parcă alea "adevărate" au vreo valoare. Nu arată decât că eşti capabil să te conformezi la un sistem şi să faci ce-ţi zic alţii să faci indiferent dacă ţi se pare stupid sau nu. A şi mai arată că nu eşti retardat, deşi mulţi retardaţi au diplome, deci nu ştiu ce să mai zic şi de asta.



Moa: flagrante, împuşcături, accidente auto, povestea asta are di toate. Se pare că trei deştepţi plănuiau să jefuiască de la un individ 30000 de euro, dar după un flagrant al poliţiei, au fost încolţiţi. Doi au scăpat cu maşina şi au fost fugăriţi de poliţişti care au tras focuri de avertisment. Urmărirea s-a terminat cand maşina hoţilor s-a ciocnit de o maşină a poliţiei.
O singură întrebare: Cum de a ştiut poliţia ce planificau ăştia? Ori i-a dat cineva în gât oooooooooooooori...BĂ ĂŞTIA NE ASCULTĂ CONVORBIRILE!!! Huoooo! Securitatea!!!!


Cu cât citesc mai mult despre Crin şi comisia lui de schimbare a constituţiei cu atât ajung mai mult la concluzia că omul ăsta e la fel de dobitoc precum Băsescu. Cine ştie, poate mă înşel. Cu toate acestea, comisia de revizuire a constituţiei a introdus o prevedere prin care desemnează Senatul să numească reprezentanţii posturilor publice de radio şi televiziune. Dacă îmi aduc aminte bine, parcă TVR o ducea naspa tocmai din cauza statului, pentru că statul român e incapabil să fie un bun manager pentru orice afacere. Tot ce văd de la statul român în ceea ce priveşte instituţiile care i-au rămas în grijă e foarte multă birocraţie, salarii colosale nejustificate şi datorii imense. De ce oare? Pentru că dacă statul român nu fură de la statul român nu se poate. Mă întreb, oare politicienii ăştia îşi dau seama că fură din propriul buzunar şi că atunci când nu o să mai fie nimic de furat şi ţara o să fie în colaps economic, plebea o să iasă în stradă ca să-şi ia banii înapoi. Cel mai deranjant e faptul că nu le cere nimeni să se sacrifice pentru ţară şi nici nu le cere nimeni să-şi predea averile sau să îşi reducă salariile atât de mult încât să nu mai poată trăi din ele. Tot ce li se cere e să-şi facă treaba şi să conducă ţara, nu către dezastru ci către prosperitate, că să o ducem bine, atât noi cât şi ei.


Da, sunt de acord, dacă nu eşti homosexual sau animal de companie, e o schimbare importantă. Ceea ce mă deranjează e că trebuie să-mi spuneţi voi că e importantă. jurnalişti obiectivi ce sunteţi.
O nouă propunere de a pedepsi traseismul politic a fost votată în Constituţie. Conform acesteia, mandatul unui deputat sau senator încetează la data demisiei din partidul politic sau formaţiunii politice din partea căreia a fost ales sau la data înscrierii în alt partid.  În sfârşit, nu se mai plimbă ăştia ca păsările migratoare după cum li se scoală.
Opaa, dar ce observ eu în articol mai jos, în Constituţie a fost introdus un amendament prin care se recunoaşte rolul istoric al bisericii şi al regalităţii în constituirea statului român. Ok, deci am avut dreptate când am zis că ăştia transformă Constituţia în carte de colorat pentru copii. Hai să dăm fuguţa la dex încă o dată să vedem ce-i aia Constituţie: Lege fundamentală a unui stat, investită cu o forţă juridică superioară celorlalte legi, care cuprinde principiile esenţiale ale organizării lui, stabileşte drepturile şi datoriile principale ale cetaţenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme şi locale etc., reflectând astfel stadiul de dezvoltare socială, economică şi politică la un moment dat a statului respectiv. Ce gutuia mamei voastre are legătură regalitatea şi biserica cu funcţionarea statului? Dulcolaxa-m-aş pe frunţile voastre de oameni preistorici! Ce căcat faceţi bă acolo pe banii oamenilor? GU GU GA GA CONSTITUŢIE? Epila-v-aş pe cap ca să va ciupească ciorile de chelie! Da, aş înjura niţel acum dar se supăra google pe mine şi mă taxează.


Elevii pot trăi viaţa de student într-una din cele 12 universităţi din 8 centre universitare implicate în program şi să înveţe, astfel, să ia o alegere informată şi corectă în ceea ce priveşte faculatea pe care ar vrea să o urmeze, se arată într-un comunicat ANOSR. Timp de 14 zile, elevii vor merge la cursuri şi seminarii, vor susţine examene, vor participa la training-uri, vor dezbate probleme importante pentru educaţie şi tineret şi vor trăi studenţeşte, dormind în cămine şi mâncând la cantine şi localuri specifice.
Foarte interesant, întrebarea mea, e de ce doar 1000 elevi? Cu restul ce facem? Dar îmi răspund singur la întrebare, după ce realizez că nu e o iniţiativă a statului roman şi a fost lansată de Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşţi din România (ANOSR), alături de Consiliul Naţional al Elevilor (CNE). Aşa ceva ne-ar trebui pentru toţi elevii şi nu numai.

joi, 13 iunie 2013

Ghid: Cum să fii român


În ciuda a ceea ce voi credeţi, nu sunteţi români adevăraţi. Da, v-am zis-o şi  degeaba faceţi spume la gură, că nu vă insult. Eu chiar vă laud. Mulţi sunteţi nişte corcituri toleranto-occidentale parazitate de internet, idei progresive şi muzică străină pop de duzină! Felicitări, e chiar un lucru bun, alternativa ar fi să fiţi români adevăraţi şi nu cred că v-ar plăcea.

Caracteristicile românului adevărat.

Origini:
Românul e o prostituată, sau cel puţin mă-sa e, se trage din geto-daci şi din romani, romani care au fost un popor invadator pe aceste meleaguri. Romani care au inseminat femeile geto-dacilor. Acestea şi-au deschis picioarele de bună voie ca nişte prostiuate ieftine ce erau. Ce le-a ieşit din pântece a rezultat în românul adevărat. Nici roman, nici dac, un copil neglijat pe care nici mă-sa şi nici ta-su  nu au binevoit a-l iubi destul.
De-a lungul timpului, deşi vorbitori de aceeaşi limbă, românii s-au împărţit în 3 regiuni, regiuni care deşi erau adiacente, mereu au evitat să se unească, fiecare regiune având impresia că vecinii ei români erau mai prosti decât ea. 
După aproape două milenii de conflicte şi de neînţelegeri, românii s-au unit, nu de bună voie bineînţeles şi nici din iubire pentru fraţii lor. S-au unit pentru că românul a confundat Hora Unirii din 1918 cu o mare petrecere unde se dădea alcool mocca şi după ce s-a prins  ce se întâmplă de fapt, era mult prea beat ca să-i pese.

Calităţile românului:

În ciuda a ceea ce crede el, românul nu are calităţi.

Defectele românului. Românul, din naştere, are mai multe defecte decât o chinezărie stricată:

# E plin de el.
Românul nu greşeşte niciodată sau cel puţin aşa crede românul. E cel mai grozav, cel mai deştept, singurul care înţelege viaţa şi singurul care vede cât de inferiori sunt cei din jurul lui. Realizările românului sunt atât de mari că nu sunt comparabile cu nimic altceva făcut de rasa umană. Până şi faptul că încă mai respiră, pentru el, e o realizare colosală.

# Se crede deştept.
Românul e deştept. Este chiar atât de deştept încât e mai deştept decât românul. El nu este niciodată prost, deşi alţi români s-ar putea să-i spună că e, se înşală. Este imperativ existenţei românului ca acesta să aibă dreptate mereu şi ca restul să accepte faptul că el ştie totul şi ei nu.

#E naţionalist.
Nu e nimic mai important pentru el decât România, decât poate echipa de fotbal pe care o venerează, are chiar şi un tatuaj cu steagul ţării pe ţâţa dreaptă. Ţara e totul pentru el şi îşi asumă responsabilitatea şi laudele pentru absolut tot ce fac alţi români bun în ţara lui. Tot ce fac rău, nu e făcut de români, e făcut de proşti şi nu-l interesează. Are boală pe ţigani, unguri, homosexuali şi pe tot ce e diferit faţă de valorile sale de viaţa stabilite încă din copilărie de către mă-sa şi de biserică.

#E fanatic.
Dumnezeu face legea chiar dacă românul nu a citit biblia, nu are timp să se ducă la biserică şi bea şi înjură mai ceva ca un taximetrist blocat în trafic fără client. Românul e credincios şi e în stare să-ţi sară la gât dacă zici ceva rău de religie sau biserica unde a fost botezat.

#E nepăsător şi leneş.
"Las-o mă, că merge aşa" ar trebui să fie deviza ţării lui. Nu are nici o grijă atâta timp cât îi este permis să iasă la grătar cu prietenii şi să-şi înşele nevasta. Nu contează că statul nu funcţionează, nu contează că politicienii îşi bat joc de el, nu contează că totalitatea acţiunilor lui nu vor schimba ceva în bine pentru tot restul vieţii sale. Lui, nu-i pasă. Dacă ceva nu merge, mereu caută o soluţie cât mai uşoară. Ai putea zice că e practic dar soluţiile astea nu sunt niciodată de durată şi în loc să găsească una bună şi de durată, se chinuie să găsească o mie temporare.

#Dă mereu vina pe altcineva.
Deşi nepăsarea şi incompetenţa lui sunt legendare, românul nu va recunoaşte niciodată asta. În schimb se va plânge de ce fac toţi ceilalţi şi cum e treaba lor să-l acomodeze pe el.

#E mereu beat.
Românul nu poate munci fără o duşcă şi în acelaşi timp nu poate munci după o duşcă. E o fiinţă mereu prinsă într-un paradox existenţial care duce la o buclă continuă supranumită: Încă una şi mă duc, nefiind capabil să se ducă, niciodată.

#E şpăgar
Românul nu vrea să trăiască într-o ţară liberă unde toţi oamenii sunt egali şi au aceleaşi drepturi. Românul vrea să fie privilegiat, vrea favoruri, vrea tratament special şi dacă se poate, vrea ca alţii să vină la rândul lor să-l umple de bani şi de cadouri pentru favoruri. Acesta e un cerc vicios cu numele de "freacă-mă-n cur şi te voi linge".

Cum să fii român.

Acum că ştii cum e românul, eşti sigur că vrei să fii român?
Dacă răspunsul tău e: "Taci prostule, că eu decid", deja eşti destul de român, nu mai trebuie să faci nimic în plus.

Dacă nu poţi cuprinde ce am zis eu, voi explica mai simplu:

Închipuie-ţi că eşti femeie şi trăieşti într-un sat. Mă-ta te bate şi-ţi spune că eşti proastă, tac-tu îţi pune mâna pe fund şi-ţi spune că eşti proastă după care leşină de la băutură. Pentru a putea face  faţă mediului ostil în care te afli, te apuci de băut. Îţi pierzi virginitatea la 14 ani şi rămâi însărcinată la 16. Păstrezi copilul, ta-su nu ştii cine e, căci orgia la care ai participat când l-ai făcut avea foarte mulţi tipi în ea, dar îl fraiereşti pe unu să creadă că e al lui. 

Trec 10 ani şi cea mai mare realizare a ta sunt încă 3 copii şi jobul de femeie de serviciu la şcoala din comună. Tac-tu o înjunghie pe mă-ta după ce a băut prea mult, ajunge la închisoare şi ţie îţi rămâne casa părintească. Crezi că eşti fericită, dar după câteva luni, afli că soţul tău te înşală şi nu cu oricine, cu baba Tanţa de 85 de ani. El spune că nu e adevărat, dar deja ştie toată strada. După o romanţă de 3 luni cu baba Tanţa, i se ia acesteia şi face plângere de viol la poliţie. Soţul tău se duce şi el la închisoare. Acum te-a lăsat cu 4 copii, un job de rahat şi datoriile lui de la păcănele. Ajungi să te prostituezi prin sat pentru un cartof că să ai ce să le dai la copii să mănânce. Viaţa suge!

Trec încă 10 ani, iese soţul tău de la închisoare, vine acasă şi primul lucru pe care-l face e să te bată şi să te violeze de faţă cu ăia mici. Nu-l dai în gât, dar îl ia poliţia oricum, după ce a desfăcut coşciugul lui Coana Tanţa pentru o mică coţăială. Totul e naspa şi te gândeşti să-ţi iei zilele. Eşti dezbrăcată în ligheanul plin de apă şi ai un bec în mână, dar îţi aduci aminte că n-ai electricitate şi nu poţi să te sinucizi. Aşa că îţi omori copiii. Te duci la închisoare. Viaţa suge din nou. 

Trec încă 10 ani şi-ţi dai seama că de fapt eşti bărbat, soţul tău e statul român,politia e organul de lege defect care nu funcţionează cum trebuie, copiii sunt visele tale, baba Tanţa e interesul politicienilor de a-ţi strica viaţa pentru câştigul propriu şi mă-ta e de fapt inocenţa ta, care a fost ucisă brutal de tac-tu, adică de societatea indiferentă şi de atitudinea de căcat a oamenilor din jur. Felicitări, eşti român!